Din ce in ce mai multe firme, firmisoare si firmuletze au inceput sa resimta criza. Daca inainte de ‘09 au aparut ca ciupercile dupa ploaie si totul parea sa le mearga bine, cu incasari record pentru numarul de angajati pe care ii aveau (si pe care inca ii mai au, asta daca subalternii nu au fost primii care au resimtit criza si au fost disponibilizati, desi au ajutat la imbogatirea rapida).
Cum se desfasoara activitatea? Angajatul trebuie sa respecte deadline dupa deadline, daca nu-l respecta seful se supara, de’… pierde bani, contracte, clienti, prestigiu… Pe scurt seful nu admite intarzieri, totul trebuie respectat cu rigurozitate de catre angajat, si, daca se poate sa fie universal, sa stie si sa faca de toate, de’ sefu’ plateste…
Dar sa vedem daca plateste si cum plateste… Intarzierea e in trend… clientul nu stiu care nu a platit, deci nici eu nu pot sa platesc… Ups… azi era zi de salariu? Nu stiam…
Deci deadline-ul este valabil numai pentru angajat, nu si pentru angajatori. Cei din urma isi permit sa nu respecte vreun termen limita, ei sunt sefi si isi permit…
Angajatul are, nu are resurse, el isi face treaba, poate, poate vor veni si banii si va fi bine… El nu are deadline la plata chiriei, a intretinerii, a energiei electrice. Si nu ca nu s-ar putea descurca o zi, doua, noua cu banii pe care inca ii mai are, dar e de obligatia angajatorului sa-si respecte obligatiile si, asa cum cere deadline-uri care trebuie sa fie sfinte pentru subalterni, asa trebuie sa respecte deadline-uri cand e vorba de rasplata angajatului.
E drept, unii nu au ajuns inca sa plateasca intrarea in locul unde lucreaza, probabil ca mai sunt cateva faze penibile de parcurs pana acolo…

Doi manageri vorbesc. Unul il intreaba pe celalalt :
- Primul :”Auzi tu iti platesti angajatii?”
- al doilea: “Nu”. Tu ii platesti?” intreaba si el
- primul : Nu, nici eu.
- Si vin la munca si ai tai, nu?
- Da, vin si ai mei.
- al doilea: “Stii ceva? In cazul asta ar trebui sa le cerem o taxa de intrare in firma”

Stay tunned more to come